Rapidul Brasov – Bucuresti Nord,  Duminica, 6 Dec orele 21:05.

O tanara pana in 30 de ani, asculta prin telefon povesti despre procentele votului  de la o cunostinta . Iubitu’ ei sta pe bancheta din fata ei si asteapta pocnindu-si degetele vestile.

Prieten –  ” mda, da cica mai sunt de numarat voturile din diaspora, ca s-au dus in numar mare la vot si majoritatea sunt cu basescu”

Tanara catre iubit – ” Auzi ca se asteapta rezultatul din Tiraspol, unde au votat multi romani si majoritatea sunt cu base”.

Daca exista decat un singur roman care s-a exercitat in Tiraspol, poi cela’ trebe statuie ca sa aiba in Piata Victoriei…

-Auzi colegu, stiu eu o clinica pentru implant de par da’ tre sa te duci cu gaurile gata facute d-acasa.

La 20 de ani de la revolutie candidatul la presedentie Mircea Geoana spune ca “Eram prea tanar ca sa-mi aduc aminte..”.

Mirceo, daca doar atat te tin coaiele, pai stai sa-ti zic io: sa-ti fie rusine nesimtitule.

(Pe langa faptul ca e o gafa electorala uriasa, propozita asta are in ea ceva inuman….Mircea, te iei si te duci la mama soacra in brate acolo unde poate n-ai nevoie sa-ti asumi responsabilitati si pozitii si nu ti se cere sa-ti prezinti spontan parerile pentru ca ti se da scenariul zilnic scris pe foaie…ce scarba imi e de tine. )

Traiane: Poate ca o sa castigi. Da’ tre’ sa-nveti sa-ti lasi sapa acasa cand pleci la servici. Dupa alegeri astept sa recunosti ca l-ai lovit pe copilul ala si sa prezinti scuze. Astept sa clarifici cazul rapirii jurnalistilor si fuga lui Haysam.

Incepe. O simt pe strada. E senzatia pe care o aveam in primii ani de liceu cand la 6 dimineata, in drum spre scoala, mergeam acompaniat de lucratorii de la uzina. Ieseau cu ochii umflati de nesomn din scari de blocuri, teleghidati si absenti, formand un lung sir cenusiu cu destinatia statia de ratb. Observam atunci, in ratb printre ei,  nemultumiri, suparari, frustrari, neajunsuri, ratari, umor, haz de necaz, snobism, ipocrizie, incultura, resemnare, revolta, tensiune, caldura, frica, rabdare, griji, curaj, inteligenta. Toate la un loc. Un trolebuz intreg incarcat de sentimente contradictorii si o atmosfera de tic tac descrescator al unui ceas de bomba. La fiecare statie, toti cei din autobuz se intorceau parca spre usi, sa-l vada inca de la urcare pe cel care va dezamorsa tensiunea. Cel care va face o miscare gresita si se va impinge intr-unul din cei deja vechi ai trolebuzului. Toti asteptau provocarea ca niste hiene, in liniste, cu ochii plini de dusmanie, cu spatele drept si corpul teapan ca un resort intins la maxim pergatit pentru declic. “Greseala” venea intotdeauna. Nici n-ar fi avut cum sa nu vina. Acolo unde omul vrea neaparat sa vada o greseala, o vede chiar daca ea nu exista. Si atunci incepea “Uite-te domle pe unde mergi, ce dracu’? Ma uit domle, da’ dumneata de ce stai in usa, nu vezi ca e loc liber in spate si mai e lume care vrea sa urce..” . Cunoasteti momentele. Sunt certuri agresive, cu o incarcatura violenta a cuvantului “domle”, care de fapt in astfel de momente , impreuna cu ura din priviri, ascunde alte epitete subintelese instant de calaltori.  Sunt refulari care calmeaza, usureaza si spala tensiunea. Iti alegi in subconstient o tabara si astepti si tu ca o hiena ca reprezentantul tau sa loveasca dusmanul cu un cuvant care te va racori si pe tine….”bai taranule”…Si gata. Parca simti cum toata lumea trage aer adanc in piept. S-a dezamorsat. A trecut furtuna. Calatorii sunt lucizi si stapani din nou ca dupa o infuzie de cofeina. Nervii si tensiunea au disparut. Troleul continua drumul cu marea de calatori acum cuminte, linistita si-ntr-o liniste parca sfanta. Nimeni nu-ndrazneste sa mai vorbeasca acum. Colegi de drum comunica din priviri sau expresii ale fetei, poate cel mult vorbind in soapta. Asta pana la urmatoarea statie cand generatiile de calatori se schimba si nervii reapar in trolebuz purtati de alti restantieri la intretinere, alti angajati in somaj tehnic, someri, datori la banci, alti politicieni de ratb care vor fi pusi sa aleaga ceva ce nu cunosc, nu inteleg si-i sperie…

Incepe. O recunosc.

-Sef: Ca urmare a atentionarii de gripa porcina, ni s-a recomandat sa consumam multe vitamine, fructe, legume. Asa ca nu uitati sa consumati multe fructe. Tu, X, ce fructe mananci?

-X: Eu mananc mere, pere si legume.

- Sef: Bravo. Tu, Y?

- Y: Eu lamai, portoacale, kiwi, grapefruit.

- Sef: grapefruit …!? Bleah!

(Nota autorului :    )

- Z: si morcovii sunt buni. Au multa vitamina A.

- Sef: Asa este, deci sa consumati si multi morcovi.

- X: mie nu-mi plac morcovii.

- Sef: nu tre sa-ti placa. Poti sa-i  fierbi in ciorbe si sa-i mananci fierti.

- Z: da’ dar atunci isi pierd din vitamine.

- Sef: da’ dar decat deloc, mai bine asa.

-X: eu nu mananc legumele din ciorba.

 -Z: aaa si la mine in piata inca se mai gasesc ridichi, ceapa verde si salata verde. Daca vreti va cumpar eu.

- Sef: Booon. Cine vrea ridichi, ceapa si salata verde sa-i transmita lui Z o lista sa ne cumpere.

Astept cu interes ziua de luni sa aflam cati morcovi a mancat X in weekend si o eventuala sedinta de interventie pentru X, daca n-a mancat niciunul, in care sa-i evidentiem valorile nutritive ale morcovului. Si X nu poate sa minta pentru ca….morcovul morcovul se vede in… scaun…. iar excesul de zel al sefilor naste monstrii .

Un loc drag il inveti pe dinafara iar detaliile marunte iti pulseaza peste timp  o amintire si o noua senzatie…

Peronul cu balta la 1 metru in fata scarilor pasajului;  in pasaj scarile de ciment macinate ca o dantura de boxer unde Dani a calcat stramb atunci si a ratat meciul cu aia, meci pe care l-am pierdut la limita pe o caldura groaznica… daca intra bara aia…;  intersectia supravegheata de statuie in mijlocul careia  am alunecat intr-o iarna geroasa si mi-am rupt pantalonii preferati; cele 3 trepte care te urca pe trotuar doar daca esti atent si, pe ultima treapta, eviti dala dezlipita din mijloc; trepte in fata carora am stat o zi intreaga sa ne distram pe seama celor care nu stiu secretul dalei; poteca de pe zidul inalt de 3 metri din spatele postei de pe care saream iarna in zapada mai inalta decat noi si de pe care puteai sa intri in curtea brutariei dand la o parte scandura desprinsa din gard; mirosul de paine si branzoaice proaspete pe care-l cautam sa ne mai potolim foamea in mijlocul unui joc de-a v-ati ascunselea; vila de vizavi in care intram si speriam femeile de servici care faceau curat pentru turisti,  cu cel mai comod fotoliu din lume, rosu si moale cu manere maron lucioase; strada in panta, din piatra cubica, cu un mic damb in mijloc si un gratar de scurgere in dreapta de care ne impiedicam in timp ce alergam in jurul blocului ca sa ne mentinem in forma;  scarile multe pe care le urcam sau coboram fara aer, spre teren, in functie de etapa: acasa sau deplasare; mlastina de langa stadion unde am cazut fugind de paznicul terenului si secunda de bucurie sora cu extazul cand am realizat ca ciomagul lui mi-a trecut vajaind pe langa ureche, izvorul cu apa rece si dulce despre care oamenii spuneau ca e ruda cu Timisul;  bara de covoare galbena si apoi verde dar tot rupta jos in stanga care facea galagie atunci cand incercam sa facem tractiuni si o deranjam pe vecina;  vecina deranjata la mansarda care-a facut poze tuturor copiilor din fata blocului ca sa ne reclame la politie pentru deranjarea linistii publice; cealalta vecina care n-a avut umor si-a aruncat apa fiarta pe aceeasi suspecti;  casa parasita pe acoperisul careia ne urcam sa ne ascundem si ne umpleam de….amintiri de la porumbei; terasa mica si ingusta, perfecta pentru tenis de picior, cu mozaicul rupt pe jumatate, cu o gaura in mijloc facuta de apa de ploaie care se scurgea de pe burlan; groapa de nisip unde ne jucam cu galeti, lopeti si linguri,  unde am facut si am distrus primul castel; poteca in panta, din pietris alb, unde am cazut maiestuos, intai cu genunchiul, apoi cu tot corpul, ca in bazin, de la care mi se trage prima cusatura pe rotula; casa scarii racoroasa cu mozaic gri cu alb si balustrada cu manerul de lemn;  geamurile prin care vezi “cultura” de capsuni a blocului si gramada de unelte de gradina printre care si prima grebla pe care am calcat-o pe zimti; geamul vecinului de la parter cu grilajul acum la locul lui dar  pe care l-am smuls din perete in timp ce incercam sa intru in casa, la etajul 2, pe geam; florile de pe casa scarii si sticlele de plastic pline cu apa aranjate la linie langa perete cu muscate roz care-mi spuneau ca e vara;  zgomotul usii la intrarea in casa, care seamana de fapt cu un oftat, dar acum cand il reascult in minte, e un oftat vesel, un oftat bucuros ca intram acasa .

“- uite, aici faci asa si asa si apoi enter”

- “multumesc”

-”e ok, nu ai pentru ce”

-” ba da, ca am citit eu ca multumitul e semn de maturitate”

Da! Anul asta se intampla. In sfarsit dupa o lunga asteptare. Masina aferenta este. Spirit de aventura este. Cautam participanti.

Despre ce e vorba:

-un tur al Romaniei ( in limita banilor in buzunar si al timpului disponibil, poate fi si un tur partial al Romaniei)

- ne gandim la partea de Vest a tarii: Manastirea Ramet, Apusenii, Sarmisegetuza, Alba Iulia, Cluj, Timisoara si apoi in jos la Dunare – chipul lui Decebal in stanca + sugestiile voastre.

- detinem – masina si spirit de aventura

- cautam – detinatori de cort / corturi in vederea asocierii pentru un concediu pe drumuri.

- buget – minim

- perioada – 22 iunie – 10 iulie.

Doritorii sa lase un mesaj si vor fi contactati!

Va asteptam!

- Nu aveti alta cartela pe numele dvs, da?

- Da.

- Pai aveti sau nu aveti?

- Nu.

- Pai si de ce ati zis da?!

Nu stiu de ce am zis “da”…